Craciun Fericit

In fiecare an pe vremea asta, ma intreb ce s-a intamplat cu adevarata semnificatie a sarbatorii Craciunului. Cumparaturi, globuri, sclipiciuri. Sarmale, savarine, salata de boeuf. Sunt asa de multe felurile in care ne-am indepartat de adevaratul inteles al Craciunului.
Stim cu totii povestea nasterii Domnului. Intr-o noapte de demult,
intr-un tinut in care pastori stateau pe camp facand de straja imprejurul turmei lor, o raza de speranta a izbucnit peste o lume captiva in intuneric. Un inger a rostit cuvinte care au ramas oarecum celebre: “ Nu va temeti; caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul; astazi in cetatea lui David, vi s-a nascut un Mantuitor care este Hristos Domnul.” (Luca 2 :10-11). Apoi ingerilor li s-a alaturat o intreaga oaste cereasca ce lauda si slavea pe Dumnezeu. Iar pastorii, dupa ce i-au gasit pe Maria, pe Iosif si pe Prunc in ieslea Betleemului, au istorisit tuturor ce li se spusese despre Prunc.
Pe masura ce se apropie Craciunul, ma intreb ce au de-a face pastorii, ingerii, pruncul din iesle , cu bisericile opulente de sute de mii de euro si dolari, cu milioanele din conturile bancare ale bisericilor, cu comitiile si comitetele din conducerile bisericilor, care trag de sfori asa-zisii ...“amvonaci”.
Ma intreb ce ar spune pruncul Isus despre frumoasele cantece ce rasuna din toate colturile luxoase ale mallurilor, unde nimeni nu asculta si nici macar nu se gandeste care-i treaba cu mesajul acestui sezon.
Ma intreb ce-ar gandi pastorii daca ar sti ca si noi, ca si ei, am auzit cantarile de bucurie si viata noua, dar am esuat lamentabil in a le spune mai departe.
Ma intreb ce ar spune Maria – care stia adevarul despre pruncul de la sanul ei si se gandea la toate acestea in inima ei – daca ar vedea cum am ajuns sa idolatrizam ieslea si noaptea instelata , in timp ce sarim cu totul peste Cruce si ignoram adevarul mormantului gol.
Ma intreb ce ar spune Iosif – care si-a asumat riscuri uriase pentru a ajunge la acel moment al vietii sale, daca ne-ar auzi pretextele, scuzele… autocompatimirea sonora cand dam de un pic de greu.
Cand magii si-au inceput calatoria spre Pamantul Sfant, stiau ca Pruncul pe care il vor gasi intr-o zi in Betleem nu era unul obisnuit. Ei i-au adus daruri scumpe din tarile lor. L-au onorat ca pe un Imparat.
Ma intreb ce ar crede acesti pagani incarcati cu daruri despre obiceiul nostru ajuns la suprasaturatie a de a face cadouri . Despre pretentiile si vrerile noastre, despre cum ne impingem si ne inghesuim sa gasim cadoul perfect la pretul cel mai bun. Ma intreb ce ar spune daca ar putea auzi un copil cum – sub influenta televizorului sau traditiei familiei – bate din picior si ordona parintilor (sau lui Mos Craciun) sa mai primeasca inca un gadget , inca un accesoriu, inca o jucaria anului. Probabil ca pur si simplu nu ar intelege nimic.
De fapt, in acea noapte speciala de demult, Creatorul Universului a facut un dar lumii acesteia. Darul a fost infasat in scutece si culcat intr-o iesle. Era o raza de soare cald peste unui pamant rece si intunecat. Era un dar de speranta minunata intr-o lume pe o cale gresita. Era Dumnezeu care si-a pus piele si carne ca sa umble printre oameni.
Pruncul a carui nastere o sarbatorim nu a fost doar Isus din Nazareth , cum ar spune unii.
Un om bun…un invatator…poate profet… dar in tot cazul, cu siguranta un rabin intelept si drept.
Nu.
El a fost mult mai mult decat atat.
El a fost Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Si inca este.

Un Craciun cu adevarat fericit tuturor!