Micuta

Ma plimbam cu Micuta prin Mall, cautand o geanta de umar pentru Africa, cu care sa ma pot plimba de colo-colo pe acolo, dar sa incapa si laptopul. Micuta stie mai bine ca oricine ca obiectul trebuie sa fie mai intai frumos si numai dupa asta sa fie eventual si practic.

Stand in fata unei vitrine, ma intreaba:
- Da' valiza mare ai?
- Pai nu mi-ai cumparat tu una data trecuta cand am plecat?
Acum trei ani m-am suit in avionul spre Africa de Sud cu un
superb troller portocaliu aprins, primit cadou de la Micuta in vederea calatoriei ...dar care s-a transformat intr-un fel de maro-gri-murdar pana am ajuns la destinatie.

- Trebuie curatata cumva, adaug gandindu-ma cu oroare cum s-ar mai putea ajunge de la acel maro prafuit la portocaliul frumos de la inceput.
- Da, adu-mi-o mie s-o frec...
- (un pic mirata) Da' ce , eu nu pot s-o frec?
- Tu nu ai rabdare...

(dupa o mica pauza in care am vizualizat mental derularea sarcinii cu pricina):
- Pai mai bine vii si-o speli acasa la mine.
- Da, chiar! asa o sa facem...

Cata dragoste incape intr-un om micut? Se poate masura cu ceva? Eu nu reusesc.