Botswana Outreach 2008 - email de la Lidia

Marti ne-am intors inapoi din Botswana. Dumnezeu a fost cu noi de la inceput si pana la sfarsit. Sunt asa de multe lucruri ce s-au intamplat in cele 18 zile, dar ma rog ca Domnul sa ma calauzeasca sa va zic doar ce e mai important pentru voi.
Ne-am rugat ca Dumnezeu sa ne arate unde sa mergem
in misiune. Aveam in minte: Botswana, Malawi, sau Mozambique. Dumnezeu ne-a aratat sa mergem in Botswana.
Am plecat sambata pe 21 iunie, cu un microbuz in care am fost 7 fete si tannie Ilsa cu sotul ei –Tobi. T.Ilsa e vice directoare la facultatea noastra. Sambata am caltorit toata ziua iar seara ne-am oprit in Pretoria, ( la o alta misiune Kwasizabantu), unde am ramas peste noapte. Duminica am ramas la predica acolo, iar luni foarte devreme ne-am pornit spre Botswana. Duminica seara ne-a ajuns si a doua masina- cu Dries si u.Jan.
Dries nu a putut sa vina cu noi sambata pentru ca duminica a fost logodna lui aici la misune. Uncle Jan (cum il numim noi), e cel care a locuit in apatamentul de langa auditorium- lui i-a ars casa si a ramas doar cu hainele de pe el. Cand m-am uitat la Dries si u. Jan cum predicau in Botswana si cum le pasa de sufletele pierdute, mi-am dat seama ca: "nici saracia, lipsa de imbracamainte, nici bucuria, logodna.... nu ii poate despartii de dragostea lui Dumnezeu".
Cand am ajuns la granita, u.Tobi a realizat ca pasaportul lui e expirat. El si t.Ilsa au trebuit sa se intoarca in primul oras sa isi faca un pasaport provizoriu, iar noi cu am plecat mai departe spre Rakops cu microbuzul. Ei au ajuns in Botswana numai Marti seara. Am purtat 4 zile aceleasi haine pentru ca bagajele erau in masina lor J
Gazda noastra a fost u.John, un om din Anglia, care si-a jertfit viata pentru oamenii din Botswana. A venit in Botwana cand era tanar, vreo 25 ani. Acum, dupa aproape 20 ani, el e inca acolo, singur.... Un om care, prin viata si exemplul lui a schimbat multe vieti. Cand a fost tanar,a fost ateu, dar mai tarziu, cand si-a dat viata Domnului Isus, a zis: "Daca Dumnezeu exista, atunci lucrul cel mai maret care poate sa il faca un om este sa merga si sa spuna despre Salvatorul Isus. Si asa a plecat spre Africa nestiind exact in ce tara va fi misionar. Dar intro zi, pe cand mergea cu masina prin Rakops, Dumnezeu i-a vorbit sa se stabileasca acolo. Are o coliba rotunda, si cu timpul a deschis un atelier de prelucrare a pielii, o brutarie unde fac 200 paini pe zi si o gradinita cu peste 40 copii. Pe u.John il cunoasteam din vedere: deseori vine la misiunea nostra in Africa, el crede si predica aceeasi cale a sfinteniei ca si noi.
Are vreo 5 lucratori tineri, niste oameni minunati, de incredere, care il ajuta pe u.John, ei sunt ca niste stalpi pentru misiunea lui.
Rakops e o localitate foarte uscata si nisipoasa (e aproape de desert), unde puterile Diavolului sunt la lucru: in special multa vrajitorie si prostitutie. Nu a plouat deloc cat am fost acolo.... Era foarte cald, mult praf, iar apa era galbena. Multi oameni sunt slabi si bonavi de Malarie sau Sida. Stau in case rotunde cu acoperis de paie si fac foc cu balegar de vaca. U. John a zis ca jumatate din populatia Botswanei sunt copii sun 15 ani, cei adulti mor foarte tineri.
U.John predica incet, calm, dar cu toata inima. Vorbeste si predica in limba tsoana.
In primele doau zile, ne-a dat lectii de limba tzwana. Dupa aceea ne-a trimis doi cate doi prin sat, sa invitam oamenii la predica. Ne-a invatat sa spunem: Buna ziua, ce mai faceti ? (Dumela Ma/Ra, Utohile Jang?) Numele meu este Lidia (Lina La miki Lidia). Sunt din Africa de Sud (Ghe toa co Afrika boroa). Va invit la predica la ora cutare...Faceti-va timp pentru Dumnezeu, etc
Unii oamenii batrani intrebau: "unde trebuie sa fie soarele cand incepe biserica??" Si trebuia sa le aratam cu mana cam unde e soarele la ora cutare, cand e predica…. A fost foarte interesant.
Eu am mers impreuna cu o colega Bawinne. Cand am ajuns la o casa, era o fetita langa cocioaba. Am salutat-o si am intrebat-o ce face. Ea a fugit in casa strigand ceva. Bawinne mi-a zis ca i-a zis la mama ei: Mama, am vorbit cu o alba! J. Dar de multe ori si copii din gradinita plangeau cand noi trei albe intram in camera, mai ales daca ne apropiam de ei... he he
In fiecare seara e predica. Inainte de predica, u.John iesea afara si striga: Oameni buni, lasati lucrul. Incepe predica! Si oamenii din apropiere il auzeau si veneau. La biserica trebuia sa ne punem batic sau caciula in cap- fetele.
In prima saptamana am ajutat la cresa, am fost la biserica si la seara de femei. Sambata am avut zi sportiva cu copiii din sat. Am avut activitati afara, la pranz le-am dat mancare: paine si apa. Apoi am avut teatru de papusi si predica in biserica.
In fiecare dimineata aveam devotion si ne rugam ca Domnul sa ne caluzeasca in ziua respectiva. Era foarte special cum Dumnezeu ne vorbea si impartaseam unii cu altii.
In a doua saptamana am avut chemari la diferite scoli in zona Rakops: clase primare si licee. Intr-o zi am avut 5 intalniri: 3 scoli, o statie de politie si o biserica. Dar in general nu eram asa aglomerati, cam doua intalniri pe zi. La scoli, de obicei aveam teatru de papusi, scenete, vorbeam despre Dragostea Adevarata Asteapta si cantam. De obicei ne prezentam pe noi cantand un cantec:We're forth years, we came from different nations
God called us to come here, to serve Him in His Kingdom
Refrenul: All together we stand, differences aside
All together we stand as friends, Together we will walk as friends
South Africa, Romania, Botswana and Lesotho
America, the Indian, what a splendid cocktail mix
(se canta pe melodia: Osana, Osana)
Intradevar, anul nostru e foarte special, pentru ca suntem doar fete, in ceilalti ani sunt si fete si baieti…. Un alt lucru e, ca suntem putini studenti, doar 8. Si venim din 6 natiuni diferite. Acest cantec a fost compus de studenti.
De doua ori am fost intr-o comunitate de bushman, la 18 km de Rakops, unde predica u.John duminica. Inimile ne-au fost frante cand am vazut in ce conditii pot unii oameni sa traiasca: nu au aproape nimic. Doar o cocioaba stricata. Acolo am vizitat pe regele lor, ne-am jucat cu copii si am avut predica sub un copac- acolo e biserica lui John. Doua femei oloage din acea localitate au fost vindicate, de cand vin la predica si isi pun viata in randuiala. Am cunoscut una dintre ele. John zicea ca atunci cand el a inceput sa vina la Bushman, acea femeie se taria pe maini, nu umblase de ani de zile iar muschii ii erau atrofiati deja. Noi am vazut-o umbland pe picioare fara nici un ajutor.
Inainte de plecare, u.John a impartasit cu noi ca in ultimile doua luni, inainte de venirea noastra, lucrurile au mers rau la misiune si el a fost dezamagit, cum n-a mai fost niciodata in cei 20 ani de slujire. Si s-a rugat lui Dumnezeu, iar Domnul i-a vorbit printr-un verset din Biblie: "De azi inainte lucrurile se vor schimba". Si el zicea ca intradevar, cu venirea noastra, l-am intarit pe el, iar oamenii au inceput sa vina si sa isi marturiseasca pacatele din nou, parca Dumnezeu a inceput sa lucreze in inimile lor si fiecare a venit sa isi recunoasca partea lui de vina….
Sunt doua persoane despre care trebuie sa va scriu neparat:
Unul este: Dane. El e un baiat de 21 ani, alb, care locuieste langa Rakops. Il cunostea pe u.John, dar el nu era hotarat sa il slujeasca pe Dumnezeu. U.John l-a invitat in Rakops. A venit sambata si a plecat duminica seara. Am fost impreuna la predica duminica iar in rest a petrecut timp cu noi… Dumnezeu a lucrat in viata lui, si a vorbit cu u.Jan despre pacatele lui, s-au rugat la urma. Dane a avut asa multa bucrie in suflet si a zis ca: Ma bucur ca am gasit aceasta cale, intodeauna am stiut ca trebuie existe ceva mai mult…. U.Jan ne-a zis ca Dumnezeu chiar a inceput sa lucreze in viata lui Dane, el a mers foarte adanc si a marturisit tot. Dupa cateva zile, si-a adus si fratele. Se pare ca in curand vor veni aici la misiune in Africa de Sud.
Cealalta pesoana este: o fata din Anglia. Intr-o marti, pe cand aveam program cu copii la biserica, a venit un grup de 4 engleji: doua cupluri, nu stiu daca erau casatoriti sau prieteni. Ei au luat o masina in chirie din Africa de Sud si vroiau sa mearga pana sus in Nordul Africii. Dar li s-a terminat benzina chiar in Rakops si cineva i-a directionat la casa misionarului. U.John i-a ajutat, dar au ramas acolo peste noapte. A doua zi, cand trebuiau sa plece, li s-a stricat masina, asa ca u.John le-a reparat-o. Apoi el i-a invitat la biserica. Au stat cam 10 minute in biserica dupa care una din fete a iesit afara izbucnind in plans. T.Ilsa a vorbit cu ea. Mai tarziu am aflat ca de fapt Dumnezeu o chemase sa fie misionara cand era mai mica, dar ea nu a ascultat si mergea pe calea ei proprie. I-a parut rau…. Au promis ca la intoarcere din tur, vor veni la misiune in Africa de Sud sa stea o perioada inainte de intoarcerea in Anglia.
Am avut si o zi de relaxare. U.John ne-a dus la o mina de diamante in Orapa. A fost foarte interesant sa vedem cum se extrag si prelucreaza diamantele.
In incheiere, as vrea sa va mai spun un lucru despre miraculosul „uncle John". El defapt a fost headboy la nu stiu de scoala renumita in Anglia, si a facut facultatea de inginerie la Cambrige. A lasat toata pozitia lui si s-a smerit pana la pamant pentru cauza Evangheliei. Ce exemplu de urmat! Fie ca noi sa avem acelasi foc care e in u.John, aceeasi pasiune pentru sufletele pierdute. Sa nu punem pret pe faima, bogatie, ci sa ne dam viata pentru pretioasa Evanghelie a Domnului nostrum Isus Christos.
In dimineata inainte de plecare spre Africa de Sud, am citit Psalmul 63, si primul verset spune: "….Doamne, sufletul meu inseteaza dupa tine…. pe un pamant uscat unde nu este apa…" Cand am citit acest verset mi-am zis: Da, Doamne as vrea sa insetez dupa tine asa cum am tanjit dupa apa curata si aer racoros in Botswana.
Dumnezeu sa fie cu voi.
Numai bine
-- Lidia Veciunca

Kwasizabantu Mission, South Africa